Ce inseamna sa nu mai fii adolescent
Corporatism american sau eliberare (tot americana, deh) in stil hippie? Nici nu mai stiu unde eram acu doi ani. Tin minte ca mi-am promis candva, in vremurile bune cand aveam 16 ani si credeam cu tarie ca pot sa traiesc dintr-un vis, sa nu renunt niciodata la elanurile adolescentei. Parca faceam parte dintr-o elita, scriam revista scolii si infruntam curajoasa o lume de blazati. Credeam ca am o cheie, fara sa stiu exact ce ar putea fi, dar eram convinsa ca o tin in mana si ca voi putea deschide cu ea lumea. Acum stau si ma intreb daca am pierdut-o sau pur si simplu n-am avut-o niciodata.
Am (aproape) 20 de ani. Banal de putin, teribil de aproape de adolescenta. Si deja am pierdut cheia. Ma uit din nou confuza in jur si ma intreb unde am nimerit. Facultate, viata de student dupa reteta si ambitii tipizate… nu sunt prea tanara pentru lumea de ciment si fier ruginit in care ma cheama viata pe care imi jurasem sa o infrunt? Devin melodramatica, si nu as putea fi mai putin constienta de cat de mult mi-a scazut calitatea literelor. Caut un motan maidanez pe care sa-l iau acasa si sa ma prefac ca am 13 ani. Vreau sa incep din nou, sa spal cu buretele murdar un trecut prea banal si lipsit de pasiuni si sa scriu, printre urme de creta, povestea omului care ar trebui sa stea in fata acestei tastaturi.
Oameni stilizati
Balerine cu rochite roz si albe, cu strasuri si paiete si cu prea mult fond de ten. Balerine cu picioruse de paanjen si gratie inumana. Daca ma apropiu prea tare, o sa ma sperie mirosul de transpiratie, inevitabil, caci toate poarta rochite de plastic, si ochii de sticla. Aplauze si mila nu va salveaza de prea multe exercitii, nu va dau inapoi anii copilariei petrecuti invatand pozitii si adolescenta cu diete si fara discoteci. Nu va apara de 35, numarul de ani la care muschi vor incepe sa cedeze.
Prea mult spectacol, si prea multa frumusete (la fel de superficiala si defectuasa ca oricare alta), ca sa tina mult.
ggg
nici nu mai am ganduri in mine m-a ofilit ploaia vreau sa ies la aer dar mi-e frica de cer
Sunt fan
Imi sfarmi degetele. Ai litere atotputernice. Credeam ca sunt o sfanta aici, si te-am vazut, si m-am ciocnit, eu, omul cu talent, de statuia unsa cu sange a unui sfant din alte timpuri. de unde dracu’ vii? Nu vreau sa stiu unde te indrepti, sau unde o sa ajung eu cu timpul. Poate doar ce drum o sa aleg. Dar trebuie sa aflu ce monstru sacru al carnalitatii sculptate in piatra te-a creat. Poate au fost mai multi, un spirit universal adunat din sfintii care au trait de-a lungul timpului, de la foc pana la noi. Si eu, ce sunt eu prin comparatie? O sfanta oarecare, cu meditatii rare si prea lipsita de noduri in par.
Meteo – starea vremii
S-a stins ceva in mine sau s-a crapat coaja oului pictat and aveam 11 ani? Nici nu mai stiu pe unde sa ma caut. Si nu gasesc nici o campie in padurea cu unicorni, deci unde as putea sa-mi ridic castelul, doamna profesoara? Imi musc buzele si regret fiecare cuvant pe care il spun si l-am spus. Imi doream candva a toata lumea sa fie surdo-muta. Atunci am avea cu totii mereu carnetele si pixuri prin buzunare, si eu as fi mai eu decat sunt. Apoi a fost mess-ul si mi-am inghitit cuvintele… sau gandul. Acum ma gandesc la cuvintele mele ca la o voma dizgratioasa a unei adolescente are nu vrea, NU VREA sa fie metamorfozata in fluture. Am vazut prea multi fluturi, multumesc. Nu mai trebuie. Nu ducem lipsa de ei, Prefer sa ma uit in sus si sa vad o lume la care sa pot visa, decat sa zbor pe deasupra balariilor si sa fiu inconjurata de cer albastru-gri. Vantul e mai bland cand bate printre frunze si canta.
Poate ca mi s-a facut frica de viata. Din nou. Ca intotdeauna cand ma gandesc la “viitor”. Ghilimele ironice. Poate ma calca maine autobusul
Samson
“Your hair was long when we first met”
Te-ai tuns si mi-e frica sa nu-ti iau puterea de a crea. Poate ca ma tem si ca s-ar putea sa ma zidesti de vie in peretii visurilor tale. “You are my sweetest downfall… i loved you first”
Nu stiu daca te iubesc. Nu cred, e prea mult spus. Dar nu m-am mai gandit la nici un om cum ma gandesc la tine. Sunt sigura ca nu ne va tine minte nici o carte de istorie, caci pentru tine voi renunta la visuri si la urme de majestic. Si iti voi taia mereu parul, ca sa ramai cu mine, Samson al meu.
