I think i’ve found the road to somewhere
Ma pierd din cand in cand si ma simt mai putin omul care am vrut sa fiu, dar, cumva, mai umana. Si devine greu de ignorat ca mereu am vrut sa ma transform intr-o creatura pitiabila. Am tins spre o perfectiune idealista care acum imi seamana mai mult a noroi. Noroi social. Poate ca acum ma manjesc cu alt tip de noroi, si, recunosc, mi-e frica de idee, dar nu pot ramane la raul vechi pentru a evita dezamagirea noua.
Parca repet citate americane. Pop-psychology. Mi-e frica de intuneric. Poate ca ma tem de necunoscut. Nu stiu si nu vreau sa aflu. Tot ce ma conteaza e ca am gasit alt drum (pana acum ma izbeam de garduri din alea de plasa, prin care nu puteam trece si peste care nu puteam sa sar).
