Pe coridoare umede, cu faianţă albă,crăpată, jegoasă, se plimbă morţii
Lumea e picurată cu nebuni necalificaţi, existenţe absurde în care umbra mea caută veşti liniştitoare. Mă încadrez, ies din tipar, fug de cutterul destinat extricării mele din peisaj, dar nu-mi mai plac de mult timp vecinii.
Nu am muşchii lucraţi, nuo pot fugi destul de repede. Nu am simţul moral dezvoltat, nu vreau să salvez lumea. Mă dor ochii, mă doare carnea de sub coaste, care se zbate să iasă din zoo şi să ajungă, unde, în rai? Raiul nu primeşte nebuni.
“’But I don’t want to go among mad people,’ Alice remarked.
‘Oh, you can’t help that,’ said the Cat. ‘We’re all mad here. I’m mad. You’re mad.’
‘How do you know I’m mad?’ said Alice.
‘You must be,’ said the Cat, ‘or you wouldn’t have come here.’” ~ Alice In Wonderland, Lewis Caroll
robotor a zis,
31/01/2008 la 21:47
vb ca un student la filosofie sau ca un poet amator. am dat next blog, am ajuns la tine. speram sa fie mai misto. pa pah.