Insomniac
“There are some nights when
sleep plays coy,
aloof and disdainful.
And all the wiles
that I employ to win
its service to my side
are useless as wounded pride,
and much more painful.” Maya Angelou
Pe un umăr puternic pot să adorm ca una dintre acele femei molatece, despletite, pe care le vezi în tablouri renascentiste şi despre care afli că pot fi sacerdotese sau zeiţe, dar în nici un caz nu studente. Într-un pat îngust, înconjurat de un relief de cărţi, văi, dealuri şi munţi de literatură interpelând cu ideile mele, nu pot adormi decât prin amorţeala pirulelor aducătoare de pace şi nesimţire. Şi visez ciudat, convulsii respingătoare ale conştiinţei mele, care mă fac, în fiecare dimineaţă, să invoc soarele şi uitarea. Dar dimineţile încep după 12 şi nopţile nu se termină, ci intră doar în repaos pe timpul cât eu mă prefac, în faţa mea şi a lumii, că pot să gândesc singură, fără ajutorul unui subconştient masochist.
