A fi sau a nu fi sexy
Deşi criticile la adresa acestui gen muzical sunt des echivalate cu snobism şi considerate discriminatorii, când am văzut prima dată poza asta mi-au trecut, instant, prin creier toate manelele pe care mi-a fost dat vreodată să le aud.
Pun aici înrebarea: asta este sexy-ul contemporan?
Citesc aproape lunar Elle si Cosmopolitan, văd la tv şi prin publicaţii femei cu sânii, picioarele, fesele expuse, şi cu expresii de genul “ştiu că mă vrei”. Crăciuniţe sexy, prezentatoare tv cu decolteu, femei care dansează fără vreun scop prin pauzele publicitare, bebeluşe. Şi, printr-un mecanism psihologic bine rezumat prin sintagma “monkey see, monkey doo”, femeile de pe stradă ajung să se aranjeze aşa, în ideea că vor fi admirate-dorite-iubite, iar bărbaţii, cărora li se insinuează că ar fi gay dacă n-ar lăsa bale după aceste modele de femeie senzuală, ajung, desigur, să le ceară femeilor ”look-ul” de “sex-kitten”. Grămadă de ghilimele pe aici, căci limba română nu include expresii care să descrie această tendnţă sexoasă, originară înafara teritoriului cultural-geografic românesc. După îndelungi şedinţe de research, am descoperit sursa imaginii femeii îmbrăcate sumar, dar în haine elaborat gândite şi exagerat de împodobite, cu părul tapat şi faţa fardată, dar lucioasă. De fapt, e preferabil să fie dată cu ulei pe sânii striviţi de sutien, pe abdomenul expus şi fundul siliconat gen Simona Senzual (nu se poate să nu ştii cine e- numai să-i auzi numele şi rămâi cu sechele). Femeile ăstea au şi expresia facială preprogramată: faţa aplecată puţin, ca să privească în sus spre potenţialul mascul feroce, buzele ţuguiate, părul răvăşit… Dacă imaginea asta nu aminteşte de nimic, atunci probabil că nu te-ai uitat în viaţa ta la vreun film porno american. Jenna Jameson, Pamela Anderson şi adeptele.
De aici vine, în concluzie, noua imagine a femeii atrăgătoare. Căci, după cum de (prea) multe ori ni s-a spus, sex sells. Şi, ca nişte buni capitalişti ce suntem, ar trebui să ne vindem scump. Strategie de marketing - suprasaturează piaţa cu imagini care să glorifice sexualitatea- nici un film fără scenă de sex, nici o revistă fără sfaturi sexuale, nici o carte sau piesă de teatru sau piesă muzicală fără innuendo. Convinge potenţialii cumpărători că ceva nu e în ordine cu ei dacă nu se gândesc aproape constant la sex, sau dacă nu inspiră asemenea gânduri. O să se ajungă rapid la complexe legate de aspect şi personalitate, întărite prin procesul depersonalizării vieţii private. Dacă sexualitatea ta devine problemă socială, atunci simţi imediat nevoia de a o farda şi uniformiza plăcut. În ideea, preluată din reviste şi emisiuni tv, de altfel, că ar trebui să ai un stil vestimentar şi un lifestyle proprii, originale, dar care să fie şi sexy, vesele, în tendinţe, conforme cu cele ale prietenilor tăi şi a domeniului tău de muncă, reprezentative pentru personalitatea ta, pe care ai învăţat-o din seriale tv. Tu cu ce personaj din Sex and the City te identifici?
Îmi amintesc uneori de interpretarea dată de un designer interviewat intr-o revistă ideii-tot importată şi impusă- conform căreia sex-appealul originează, de fapt, din atitudine. Designerul respectiv, o femeie frumoasă, de altfel, a explicat că, pentru ea, atitudine înseamnă o pereche de pantofi cu toc.
Nu port tocuri, deci se pare că, în lumea consumeristă, n-am atitudine. Nu vreau să-mi măresc nici buzele, nici fundul, nici sânii, deci bărbaţii care mă văd nu se vor masturba la noapte gândindu-se la mine. E ok, nu vreau să fiu sexy, nu mă pun pe piaţă.
