“Inside is the only way out”
“Summer move forward and stitch me the fabric of fall
Wrap life in the brilliance of death to humble us all
How sweet is the day
I’m craving a darkness
As I sit tucked away with my back to the wall”
Am asteptat vara ca pe o salvare tiguitoare pe strazile prafuite de la marginea orasului, si a interziat cu zgomot, a ajuns prea tarziu iar acum ma umple de resentimente.
the taste of dried-up hopes in my mouth – dap, inca o vacanta si a trecut un an si tot eu. doar eu. Nu s-a intamplat nimic, nu s-a schimbat lumea destul de brusc pentru ca cineva sa observe. Mi-am uitat gandurile si imi amintesc schite facute cu pixul pe hartie de xerox. Oameni stick-figures. Smiley-faces. prea multa engleza, nu destula germana, japoneza mult prea putin. Mi-au mai ramas doar 2-3 cantarete din franceza care era, in alta viata, un model existential si un idol (chip de lemn).
Inca o vara mult asteptata si prea calda. Intre praf si tantari, intre mine si mintea mea.
