“I hope that my sanity covers the cost
To remove the stain of my love
Paper maché
Come all ye reborn
Blow off my horn
I’m driving real hard
This is love, this is porn
God will forgive me
But I, I whip myself with scorn, scorn”
Dap, e toamnă, şi este la fel de otrăvitoare ca în fiecare an. Toate siguranţele oferite de căldură devin ridicol de transparente odată cu primul vânt care îmi face ochii să lăcrimeze. Pereţii stabili, cu ferestre largi şi mult aer cald sunt acum paravane de hârtie găurită, prin care pot să-mi văd prea clar fragmente din corpul prea bătrân la 20 de ani. dacă doar câţiva ani lasă atâtea urme slinoase peste mine, pe când termin facultatea sunt sigură că voi ajunge să urăsc orice tip de suprafaţă oglinditoare. Inclusiv pe mine. Inclusiv pe ceilalţi.
