20 martie 2009, am scris versuri
Nu mi-am lăsat urmele de trecere prin viaţă,
Nu, nici vreo semnătură în cartea de vizită a existenţei (pe care oricum
n-ar vedea-o nimeni, că doar cartea aia e mereu deschisă
la pagina lui Shakespeare).
Parcă, totuşi, îmi amintesc
De o zi infinită de vară în care
Mă plimbam pe străzile unui orăşel cu multe, multe ştranduri.
Purtam sandale, fuste şi un zâmbet,
Iar asfaltul smolit îmi purta tălpile amprentate,
Combinând mândria unui ofiţer de poliţie împlinit
Cu glamour-ul unei stele desenate pe pavaj.
