Cocotel's Weblog

Titlu preluat din versuri de rock american, dar post-waking-ul nu s-a derulat nici macar intr-o vaga similaritate. Rock’n'roll suicide prin dizolvarea necesitatii de a exista in propria inconstienta. Ma ingrop intr-o lume de patetisme si self-pity degradanta, atat de departe de mandria mea in haine ronciulite, mirosind a static, a non-timp.

Din melodrama mea lipseste romantismul, presupun. L-am sufocat sub perne, pe la 11 ani, la fel cum am inecat eroticul in cada de baie, la 13.  Poate, intr-o alta viata, as fi putut fi Caril Ann Fugate, sau tipa din “Time Bomb” de la Kidney Thieves, sau chiar Angelina Jolie din filmul aferent (nu actrita, doamne fereste, cu un card de copii si retete de “salvare”).  Abandonata in satul bunicilor pana pe la 15-16 ani, poate as fi fost mai umana, mai shakespeare, Bruce Springsteen sau chiar Pink Floyd.  Instead, iata-ma vampirizand trupul molatec al fiintei care a fost, si care ar fi putut sa fie, in alte circumstante.