Breathe cooler air this night
Blogul care a devenit necesar in vara imediat urmatoare bacalaureatului pare sa isi piarda elanul la terminarea (ratata, dar valabila conceptual, a) facultatii. Fara a fi vreo decizie de luat din partea mea. Inanitia ultimei perioade apare subliniata de zgomotul armatei de greieri care-mi asediaza coltul de lume, intr-o scena cliseizata a tacerii penibile, cand nu doar ca nu mai ai nimic de spus, dar descoperi ca ai zis, deja, prea mult.
Nu mai vreau sa citesc ultimele postari, mini-eseuri nefinisate, pe care nu le-as fi plasat in colectia efuziunilor blogaresti daca, in tonul ultimilor ani, as fi simtit iminenta unor asemenea iesiri emotionale formulabile.
E o ruptura ciudata, oarecum infricosatoare: nu mai aberez. Identitatea mea egocentrica, obsesiva, plina de cuvinte, nu mai da peste margini. (Sper ca nu m-am redus) (Sper ca nu e o deziluzionare – ca nu mi-au scapat, printre barele meticulos construite ale cinismului protector, niste urme de iluzii care sa aduca posibilitatea dezamagirii). (Sper ca mintea mea discursiva nu isi va pierde, treptat, din colectia dictionarelor).
Acesta este un post de marcaj, spre care privesc (deja) din doua perspective de viitor: daca ma voi intreba, vreodata, de ce am incetat sa scriu pe blog; daca voi reveni, eventual pe la moartea greierilor, la cocotel pe wordpress, si voi vrea sa am un flashback introductiv.
centrefold a zis,
10/08/2010 la 11:20
byebye.. it was fun reading you
Andreea Sinziana a zis,
10/08/2010 la 16:40
Heh, ai fost cel mai “loial” cititor al blogului meu. Multumesc pentru interesul acordat