Schimbarea
Postez aici adresa unui blog interesant, despre care am mai scris un post, dar nu mi s-a părut suficient ca reprezentare a impresiei pe care mi-a lăsat-o acea colecţie de articole anti. Căci asta este, un protest scris în multe capitole de revoltă împotriva nenumăratelor deficienţe ale lumii în care trăim.
http://schimbarea.blogspot.com
Sincer, sunt o persoană moderată, şi de obicei nu prea apreciez părerile extreme; dar, în ultima vreme, observ tot mai des că lumea contemporană se indreapta spre extrem. Unificare în state imense (UE cu tendinţe totalitariste vs. SUA, statul militar), globalizarea cu omogenizarea culturală inerentă, totalitarismul a cărui iminenţă se resimte în legi şi impozite draconice etc.
Mi se pare că ar trebui să fac ceva. Şi, fiind un om al cuvântului, am decis să spun ceva. Să-mi spun părerea: nu vreau credit la bancă. Nu vreau să mi se spună că-mi trebuie diplome, că o diplomă şi o pupătură pe fundul vreunui boss sunt mai puternice decât orice abilităţi aş avea. Sau că, pentru a fi un om respectabil, trebuie să am o funcţie cu titlu in engleză (vezi manager, shop assistant etc). Vreau să spun că oricine ar trebui, nu să gândească la fel ca mine, în nici un caz aşa ceva, ci să fie conştient că are o alegere de făcut: să se conformeze sau nu regulilor inutile gen: mobil mereu înnoit, maşină în leasing, casă în rate, muncă mult peste program, concediu scurt şi scump şi altele în acest sens. Mulţi le iau de bune, cedează ideii că ei îşi doresc aceste lucruri, nu se gândesc că, poate, ei vor cu totul altceva. Să fim serioşi, este improbabil ca atâţia oameni, cu minţi atât de diferite, să aibă idealuri comune. Acestea ne-au fost înfundate în cap prin reclame şi tehnici de manipulare, până când am ajuns sa nici nu ne mai gândim la ce ne dorim de la viaţă: ni se spune şi noi acceptăm.
Eu nu vreau să avansez într-o companie multinaţională, să lucrez mult şi să-mi schimb garderoba la fiecare 3 luni. Nu vreau “schimbări de stil” decât dacă mă schimb eu, nu doar ca să mai schimb rutina vieţii mele programate. Vreau să merg în concediu în locuri care par interesante, nu să-mi aleg una din destinaţiile agenţiilor de turism. Îmi place la mine acasă exact aşa cum e, nu-mi trebuie designer de interior care să îmi aranjeze apartamentul cum îi place lui, să-mi spună că nu mai e loc de canapeaua mea preferată şi că va trebui să renunţ la pisică. Nu vreau să plătesc toată viaţa rate la afurisita aia de maşină, mai bine iau trenul şi autobusul, că aşa nu mai stau atâta timp în trafic. De fapt, nu vreau rate deloc, nici 10 carduri de credit, să pot trăi azi, nu luna viitoare şi anul viitor, pentru ratele de atunci, să pot renunţa la slujba pe care n-o suport fără să îmi privească banca peste umăr. Vreau să închid televizorul şi să deschid fereastra, şi să nu aud claxoane şi înjurături, şi, dacă le aud, să-mi schimb locuinţa pe una mai la periferie.
Voi ce vreţi? Credit la mobil, la maşină, la casă, 2 copii pe care să-i daţi de la 3 ani pe mâna ministerului învăţământului şi care să-şi dorească i-pod şi computer şi mers în cluburi? Sigur asta e tot ce vă doriţi ?
