And now, putina politica
Capitalismul global a esuat rasunator. In aceasta era a europenizarii, ma trezesc si eu sa sustin productia romaneasca interna. Nu din dragoste fata de patrie (no offence, dar mi-a expirat patriotismul), ci din scarba pentru cultura obiectelor. Doar n-o sa ajung sa ma inchin la Coca-Cola!
Noh, poate-mi trece intr-o luna, cum mi-a trecut si vegetarianismul.
Revolutionarii
http://schimbarea.blogspot.com/2007/04/era-pinguinului.html
Link la blogul care declama, cu majuscule, DEMASCAREA MANIPULARII COLECTIVE. Desigur, opiniile autorului sunt extreme, si solutiile oferite sunt putine. Dar tendinta mea critica este, in acest caz, surclasata de buna impresie pe care mi-a lasat-o acest blogger atat de entuziast, atat de hotarat isi exprime opiniile asupra unei diversitati de subiecte, cum veti descoperi, daca veti citi blogul. Imi permit sa ma adresez la persoana a doua unor posibili cititori, caci acest post admirativ are scopul de a atrage noi cititori pt blogul de care vorbesc. Pur si simplu, mi se pare ca ar trebui sa fie citit de cat mai multa lume.
Asta nu inseamna ca sunt de aceeasi parere cu autorul asupra fiecarui subiect abordat pe blog, dar sunt cu adevarat impresionata de buna documentare si de informatiile inedite pe care le-am gasit acolo. Si, oricum, eu n-am avut niciodata o parere prea buna despre credite, carti de credit sau banci in general.
In final, mentionez ca politicacaca (citat Luna Amara) din Romania m-a scarbit indeajuns, si legile incoerente date de oameni nepregatiti m-au speriat in asa masura, incat sa imi surada tot mai mult ideea de anarhie, o anarhie controlata de unica regula a liberalismului : atata vreme cat nu faci rau nimanui, poti sa faci ce vrei. Poti sa calatoresti fara viza, sa ai ce religie vrei, sa te insori/mariti cu cine ai chef. Capitalismul pe care il elogiaza media nu mai pare cu atat mai bun decat comunismul, daca ajungem tot la tentativa unora de a controla majoritatea la sange.
Se implinesc 40 de ani de la revoltele studentesti din SUA. Unde sunt studentii lor acum, in timpul unui razboi parca si mai nedrept, si mai nefondat, in care nevinovatii pe care Bush declara ca vrea sa-i “salveze” sunt ucisi pe capete?? I-au invatat minte, intelectuali sau nu, sa stea in banca lor, sa nu se creada datori sa-si spuna parerea, sa-si apere idealurile. Le-au fost sterse idealurile.
Noi nici nu avem idealuri. N-am apucat sa le formam, caci, imediat dupa ce am scapat de comunisti, ni s-au livrat idealuri contrafacute, gen workaholism, bani, haine de firma, masini scumpe( cumparate de la ei) etc. Dar am putea sa ne facem idealurile acum, sa luptam azi pentru libertatea care ni s-a promis fictiv acum 18 ani, la revolutia lipsita de vointa romanului adevarat, din ‘89. Sa se ridice acum studentii, sa spuna ca nu le place unde se indreapta viitorul lor. Sa se ridice mamele si tatii, sa spuna ca vor o lume cu adevarat libera pentru copiii lor. Si sa se mai ridice fostii revolutionari, sa spuna ca vor mai lupta odata, de data asta pentru adevar.
Parca am scris un discurs motivational. Poate asta am si vrut sa scriu… Si iar n-am folosit diacritice. Scuze. M-am entuziasmat si eu… dar de ce mi-as cenzura entuziasmul, cand are o directie atat de productiva, cand e atat de surprinzator de sincer?
