Cocotel's Weblog

“  There are some nights when
sleep plays coy,
aloof and disdainful.
And all the wiles
that I employ to win
its service to my side
are useless as wounded pride,
and much more painful. “
Maya Angelou

Nu e decât miezul nopţii, şi eu nu am decât 20 de ani şi mai mult de jumate şi camera asta e bântuită de un duh rău, sau sunt eu paranoică, mi-e frică de noapte. Îl descânt oricum, să iasă, să plece, cum îmi cânt mie câteodată: mai ia o înghiţitură, ieşi din corpul ăsta şi pleacă din convenţiile altora.

Încă nu este ora confesiunilor necenzurate (fără vulgar aici, înafara vulgarului inerent naturii umane). Ca să citez din romanul ridicol de sexed-up pe care l-am citit recent: “4 am knows all my secrets”. Dar sper să noaptea asta nu mă va mai duce până pe acele culmi ale disperării. Pentru asta am în geantă cutia zornăitoare cu pastile de dormit – din plante, mind you, căci cele prescrise de medic transformă somnul într-o stare de apatie constantă, parcă aduc în mine holuri de spital mirosind a antibiotic şi dorinţa neputincioasă de a întinde mâna spre cer, prin fereastră.