Analyse this

23/10/2007 at 18:49 (Crazy talk) (, , , , , , )

Am visat azi noapte că mă descalţ şi îmi văd labele picioarelor pline de sânge gros, uscat. Prin ceaţa placidă care îmi înconjoară de obicei visele, lăsându-mă un narator omniscient la marginea propriei mele lumi, priveam spre picioarele mele însângerate cu mirare, fara frică însă, şi fără să simt durere. (nu simt niciodată durere în vis) Am început să spăl sângele gros, gelatinos, straturi coagulate peste straturi proaspete. Mi-am dezvelit, cu aceeaşi mirare prea puţin umană, degetele lipsă, carnea putrezită din care lipseau bucăţi.  Mi-am rupt o bucată din degetul mare al piciorului drept. Nu mă durea, nu simţeam nimic, parcă nici nu erau ale mele şi totuşi le ştiam ca făcând parte din mine. Mă gândeam că au degerat, că mi-am cumpărat pantofi incomozi şi că am mers prea mult pe jos.

M-am trezit când a intrat sora mea în cameră, păstrând în minte imaginea degetului mare de la piciorul drept, spălat de sânge, din care tocmai rupsesem o bucată de piele şi tendon.

Permalink Scrieti un comentariu

Meteo – starea vremii

20/09/2007 at 16:00 (Olguta) (, , , , , , )

S-a stins ceva in mine sau s-a crapat coaja oului pictat and aveam 11 ani? Nici nu mai stiu pe unde sa ma caut. Si nu gasesc nici o campie in padurea cu unicorni, deci unde as putea sa-mi ridic castelul, doamna profesoara? Imi musc buzele si regret fiecare cuvant pe care il spun si l-am spus. Imi doream candva a toata lumea sa fie surdo-muta. Atunci am avea cu totii mereu carnetele si pixuri prin buzunare, si eu as fi mai eu decat sunt. Apoi a fost mess-ul si mi-am inghitit cuvintele… sau gandul. Acum ma gandesc la cuvintele mele ca la o voma dizgratioasa a unei adolescente are nu vrea, NU VREA sa fie metamorfozata in fluture. Am vazut prea multi fluturi, multumesc. Nu mai trebuie. Nu ducem lipsa de ei, Prefer sa ma uit in sus si sa vad o lume la care sa pot visa, decat sa zbor pe deasupra balariilor si sa fiu inconjurata de cer albastru-gri. Vantul e mai bland cand bate printre frunze si canta.

Poate ca mi s-a facut frica de viata. Din nou. Ca intotdeauna cand ma gandesc la “viitor”. Ghilimele ironice. Poate ma calca maine autobusul

Permalink Scrieti un comentariu